Mai citim și cărți?

        De cand a devenit o virtute să ne lăudăm că citim. Parca era ceva natural să facem acest lucru. Tot se lauda unii ca citesc cărțile unor petarde de autori contemporani ce bat câmpii cu idiotenii de filozofie asa zis existențială, despre campania aceea tip "Emo" transpusă într-o poleiala cu sirop de artă dulceag. Vine zilele trecute Nepotul meu cu o sacoșă de cărți noi nouțe și zice: A zis mami să le citesti ca ea le-a primit la servici de la o colega de ziua ei și nu are ce face cu ele și s-a gândit că poate tie iti plac astea pe hârtie. Am rămas plăcut surprins sa descopar ca erau de fapt cărțile ce le cautam cu autoarea un pic prea feministă emancipata ce o tot da cu drepturile femeilor și cu supremația lor gen femeia are numai drepturi și noi bărbații avem singurul scop abject și mizerabil în viață de a le termina viata femeilor și a le-o da la temelie până iese fum din construcție....Sincer? Eu prefer sa iubesc femeia de langa mine cu toate defectele ei. Dar eu sunt fanul declarat al Damei de Trefla, asa ca ma voi sacrifica pentru binele nostru al bărbaților și voi face ce m-a învățat Profa de Romana din Liceu și anume voi face un comentariu sau adnotariu pe cărți direct ca un killer de hârtie să văd ce iese.