Pantalonii lui Haplea

Astazi am constatat ca nu mai exista croitorie la indemana, toata lumea este victima modei si poarta hainele cu curul cazut, pardon boasele la glezne pentru barbatii efeminati, nu e cazul meu asa ca in lipsa croitoresei ce era ocupata cu garderobe sofisticate la femeile ce petrec dezmatul Craciunului cumulat cu serbarea Revelionului, ca deh banii mei la retusul unor nadragi noi erau timp pierdut am apelat la TATA, da, nu este un brand, este tatal meu ce stie croitorie; eu nici o sansa desi mi-am dorit sa invat acest lucru.Astazi tata a descoperit ca sunt Handicapat, repeta intruna: Deci esti Handicapat, mi-a insemnat pantalonii in cauza luati in vara si uitati in dulap luni bune, am facut proba si evident ca la cracul drept era o diferenta in lungime de 16mm, se mira, i-am probat insailati de 3ori, descult, cu curea, cu o camasa, cu incaltari, suit pe scaun in bucatarie, mai lipsea sa ma spanzure de lustra si a ajuns la concluzia: Deci esti handicapat, nu-mi inchipuiam ca am crescut unul la usa asa.Punctul lui tata de vedere. Mama banuiesc ca-si smulgea parul din cap la auzul acestei vesti deosebite referitoare la odrasla ei mult indragita si rasfatata, dar cred ca a amanat deznodamantul ca privea cu interes la o telenovela indiana.Doar eu am privit latura buna a acestui lucru: Au crescut un handicapat ca pe un copil normal, acum stau si ma intreb de ce am mai mers la scoala si-n alte locuri de invatamant superior unde ar fi putut sa dea si altii in fond persoane competente in modelarea caracterului uman, acest verdict. Concluzia mea este alta: Da sunt handicapat: am un picior mai scurt decat celelalte doua dar ce legatura are cracul drept la pantaloni si era la un pas de a fi lasat mai scurt.