Cugetarea mea personala: Incompetența unui manager în procesul de recrutare se dovedește clinic atunci cand acel candidat selectat de el a fi conform isi da demisia în a doua luna tehnică.
Ca mi-am rupt mana, nu este nimic interesant, dar ca am devenit stângaci, aici este de discutat. Este ca și cum te-ai lovit la cap, ai fost în coma și te-ai trezit după 10ani dar nu mai poți merge in motivul ca mușchii s-au atrofiat din lipsa de miscare. Am zis ca un retard: Deci devin "Stangaci" și am trecut la acțiune. Am început recuperarea fizica a mâinii drepte pentru ca orice lucru îmi părea greu de prins și obținut, clar ca lovitura la cap își spunea cuvantul. Condusul masinii nu a fost chiar asa de greu pentru ca foloseam doar palma sa imping selectorul. Primul soc, prima deziluzie a fost mersul pe bicicleta, nu puteam tine ghidonul drept și nici frâna sa pun, ca maneta este pe dreapta.....Am mutat soneria și oglinda pe dreapta ca sunt prea puțin folosite și am pus maneta de frână de mana pe stânga. Totul este legat de percepția cu stânga. Te obișnuiești și mergi înainte. Îmbrăcatul.....deh alta încercare....degetul mare de la mana dreapta...
Astazi am constatat ca nu mai exista croitorie la indemana, toata lumea este victima modei si poarta hainele cu curul cazut, pardon boasele la glezne pentru barbatii efeminati, nu e cazul meu asa ca in lipsa croitoresei ce era ocupata cu garderobe sofisticate la femeile ce petrec dezmatul Craciunului cumulat cu serbarea Revelionului, ca deh banii mei la retusul unor nadragi noi erau timp pierdut am apelat la TATA, da, nu este un brand, este tatal meu ce stie croitorie; eu nici o sansa desi mi-am dorit sa invat acest lucru.Astazi tata a descoperit ca sunt Handicapat, repeta intruna: Deci esti Handicapat, mi-a insemnat pantalonii in cauza luati in vara si uitati in dulap luni bune, am facut proba si evident ca la cracul drept era o diferenta in lungime de 16mm, se mira, i-am probat insailati de 3ori, descult, cu curea, cu o camasa, cu incaltari, suit pe scaun in bucatarie, mai lipsea sa ma spanzure de lustra si a ajuns la concluzia: Deci esti handicapat, nu-mi inchipuiam ca...
Mereu discutam numai despre Impunerea Ambiției de a Decide ceva, dar cred ca meritam o a doua sansa. Încă regret ca am fost îndeajuns de entuziasmat să mă grăbesc într-o zi destul de mult prin a strica ceva ce începuse frumos si am fost eu aparent neatent sau de fapt euforia momentului. Nu mai este cazul unei reparații dar merita incercat sa faci ceva bun încă odată. Din pacate oamenii sunt prea expeditivi și vor numai rezultate să se simtă bine pe loc crezând că așa este cel mai bine. Eu ma bucur ca am incercat, mi-am cerut scuze, poate ca m-am umilit dar nu am uitat sa fiu om și acest lucru mă face să fiu eu in fata mea mai important. Nu trebuie sa judecăm aparențele, prima impresie și multe alte asa zis feeling-uri de prim moment. Trebuie să poți accepta si eșecul pentru ca la un moment dat Universul îndreaptă anumite situatii fără sa-ti ceară parerea. Asta nu însemna că trebuie să facem pariuri sau sa ne irosim la jocuri de noroc. Niciodată asa ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu