Din ciclul 9 Oameni Periculosi!

Din ciclul 9 Oameni Periculosi!
Am urat reuniunile de Liceu, reuniunile de Facultate, reuniunile de tot felul, dar un plic venit la cutia postala la vechea adresa, mi-a atras atentia nu din prisma ca am fost cititorul de al doilea in fata cenzurii numita mama si tata, ce se intrebau ce invitatie poate primi progenitura lor la o carciuma daca nu este betiv omologat. Si eu m-am intrebat ce onoare am de a sta la masa cu 8 CEO pentru ca eu nu sunt. Intors in timp mai concret anul in care am primit cu totii o distinctie Obscura si Neinsemnata acum si anume Pionier Creator I, nu este o mare medie peste mediocritatea ce ne inconjura si uniformiza in scoala generala acum denumita grotesc si taranesc: Gimnaziu, imi aduc si acum bine aminte ca veneau diversi reprezentanti de licee cu profile industriale sau matematice, sa le urmam ,nu eram fascinat nici de medicina, nici de geografie, iubeam animalele si imi doream sa le ajut dar in casa noastra spiritul tehnic prima, daca sora ta face politehnica trebuie si tu sa faci asa ceva asa ca am facut mai mult sau mai putin, dar intr-o zi am evadat si am chiulit de la scoala, am luat autobuzul cu un prieten si am ajuns la Casa de Cultura a Elevilor sector 3 Bucuresti, situata undeva langa vechiul spital Caritas. Ne-am dus foarte entuziasmati sa ne inscriem la Navomodelism, dar am constatat ca munca grea de lucru in lemn cu pila si traforasul nu este de noi, acolo se lua de la 0 proiectul de confectionare a navomodelului pe care erau titulari 3elevi si in medie se lucrau 3-6luni, asa ca ajungeam la Liceu, si cum romanul este inventiv dar si creativ, ne-am dus ca blatisti si ne-am inscris cu Navomodel propriu la Scoala 70 mai aproape de noi, desi nu aveam nici macar nava construita, ce mai o dovada de impostoritate flagranta. Nu am disperat, aveam cunostinte de electronica relativ bune, am cumparat o carte oricum nevanduta in librarii in acea perioada: Statii de telecomanda pentru modele reduse si Enciclopedia practica a copiilor Vol.I, am cumparat niste masinute chinezesti electrice defecte de pe Lipscani de la magazinul Ciresarii pentru servomotoarele electrice de actionare si chiar un robot defect, inclusiv un rebut de barca cu motor cu fund plat dar cu suportul de baterii ce se rotea cu motorul spart. Ne-am gasit apoi cu un al treilea amator, si am confectionat intai o statie de emisie receptie functionala dupa singurele modele si piese rusesti intr-o carcasa de radio Mamaia, apoi am imaginat un simplu fapt ca elicea unui ventilator cu 3 pale, pus pe bordul unei Dacia 1310 apartinand tatalui unui al 4 lea prieten, ne va fi de folos, prin simpla intoarcere a motorului am montat ansamblul deasupra barcii si am construit un aeroglisor, apoi a aparut un al 5lea gura casca ce a avut rabdare sa schimbe culoarea oribila din galben in rosu si alb al barcutei cu oja mamei lui si a sorei, ce omor a luat saracul, numai el stie, apoi a urmat personajul nr.6, o fata, sora amicului nr.2 mai mica decat noi cu un an dar ce trebuia sa nu fie lasata nesupravegheata ca avea aptitudini de piromana, in capul si cuvintele ei nu rasunau decat: te omor, iti dau foc la casa cu butelia, deci este clar ca nu se juca cu papusile, si am fost nevoit sa zic la adresa ei vorbe de incurajare: De azi esti baiat. Ceilalti 7, 8, 9 erau fratii Manole, provenind dintr-o familie saraca cu aptitudini deosebite si anume sterpeleau sau reutilizau diverse lucruri aruncate de ceilalti copii. Am reusit sa finalizam jucaria, ne-am inscris la concursul de la Palatul Copiilor in baza carnetelor de elev ai faimoasei scoli nr.75 ca de acolo eram toti si ne-am antrenat pe lacul IOR cateva saptamani bune, noi 3 pe mal si restul sa recupereze barcuta ca iesea din raza de 25metri de telecomanda radio si inchiriau cu ora o barca de la debarcader sa dea la vasle sa prinda navomodelul ce fugea al naibii de repede pe post de aeroglisor.
Am intrat in concurs ca reprezentatnti ai scolii noastre ca nici nu a fost greu sa ne scriem un document cu antetul scolii sa certifice participarea la concurs pentru simplul motiv ca ne gandisem la toate si anume toti am fost cu randul elevi de serviciu la Cancelaria profesorilor. Nu ne-am asteptat sa fim celebrii sa depasim mediocritatea dar am luat un meritat loc 2 la intrecere cu altii, poate ca si modelul nostru era mai usor fiind din plastic fata de alte modele greoaie din lemn si acumulatori grei. Am colindat Bucurestiul inainte de concurs deoarece era foarte greu sa gasesti baterii si am cautat faimoasele R6 produse la Elba Timisoara pe principiul ca o cursa nu dureaza mai mult de 20minute deci nu aveam nevoie de mai multa energie, le-am bagat in tevi de PVC de la instalatiile electrice si dopuri de cauciuc la capete cu contacte electrice sa fie usor de inlocuit
Am primit cu totii diplome de care praful s-a ales in atatia ani si faimoasele insigne: Pionier Creator I. Atata a mai ramas fiecare tine o insigna ca amintire, suntem mari, seriosi, unii au si copii relativ mari dar nu au uitat ca si ei au fost la ceva buni.
Timpul a trecut, mergem la un servici si ne amintim ca am fost 9 oameni periculosi.