Intalnirea cu Nichita Stanescu

Intalnirea cu Nichita Stanescu
In 1983, Doamna Profesoara de Limba si Literatura Romana Radocea Elena plangea si a lipsit de la ora de teroare pe motiv ca a murit marele poet Nichita Stanescu, recunosc ca noi clasa de tampitei nu percepeam asa lucrurile deoarece femeia asta nu a lipsit niciodata de la ore, era ceva nemaintalnit de grav.
Pe Nichita Stanescu l-am intalnit live prin 1982 dar eram prea mic si el prea mare deoarece tata ne-a scos pentru merite deosebite la restaurantul de la sosea alaturat Gradinii Zoologice si marele poet l-a salutat cu recunostinta, iar noi am intrebat cine este ca ignorantii, eu sora-mea, mama. Se parea ca tata ascundea ceva si l-am chestionat de unde-l cunoaste,da ii facuse cadou o pereche de casti antifonice si tata primise sarcina de la Partid sa i le duca, apoi am afllat ca marele poet isi manifestase dorinta sa tipareasca un calendar cu poeziile sale, iar cum la Intreprinderea Mecanica Fina Bucuresti se putea face orice, cert este ca ani de zile am avut o carte in casa semnata cu autograful lui Nichita Stanescu, de care acum nu mai stiu nimic.
De ce mi-am adus aminte?Duminica am fost impreuna cu sora-mea la iarmarocul Ikeea si amandoi telepatic ne-am adus aminte trecand pe langa aleea ce ducea la restaurant ca acolo l-am vazut mici copiii fiind pe marele Nichita Stanescu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pantalonii lui Haplea

Arta de a merge mai departe

Cainele ce a baut prea multa cafea!