Urmele Trecutului si Drept spre Viitor

 Stand in masina la semafor am decis: Trebuie sa mai fac ceva bun pentru mine. Am cerut adeverinta de la medicul de familie si rapid programat am fost la Chirurgie Plastica si Reparatorie. Inca ma dureau si simteam acele fragmente metalice ramase in mine de la fatidica zi de 09.08.2017 din Afghanistan. Nu aveam curajul sa astern nimic pe hartie despre acea intamplare, ma gandeam ca trebuie doar sa mai treaca ceva timp si usor usor cu trecerea timpului voi uita. A fost asa de usor sa ma programez dar asa de greu sa renunt la ele pentru ca mereu ma gandeam: Voi fi mai urat daca voi avea pe fata cateva crestaturi si pe spate, dar am luat de bun exemplul unei prietene si anume sa-mi fac curajul de a ma tatua cu un set de pistoane si un BTR-80 cu simbolul inginerului militar ce sunt eu. Acele cuvinte ce mi-au rasunat in minte atunci si acolo: Esti terminat, stii asta, dar daca nu mai poti fi util pentru tine, macar fii de ajutor pentru noi si asigura-ne spatele in aceasta confruntare. Am avut noroc sa supravietuiesc si singurii ce au ramas suparati pe mine au fost ai mei parinti. Nu a contat nimic altceva. Cum va arata viitorul? Pai cam suna bine daca ma gandesc si anume? Am tras niste concluzii bune zilele astea si la plimbare cu bicicleta in parc ca daca voi fi putin mai urat, macar sa ma distrez de minune.